După ce starea de urgență a fost declarată și multe activități au fost întrerupte, societatea Nazarcea s-a concentrat pe confecționarea măștilor și combinezoanelor. Puțin cunosc faptul că la fabrică lucrează oameni cu dizibilități. Aici s-au integrat într-o familie, se simt utili, și-au făcut prieteni și au un loc de muncă sigur.
Povestea societății Nazarcea începe în anul 2011 și merge deja pe un deceniu de activitate. De atunci, unitatea și-a diversificat tipurile de activități pe care le desfășoară. Pornind de la brutărie, croitorie, spălătore auto și textilă, fabrica a avansat către domenii mai automatizate: tipografie, ceramonică, neutralizare a deșeurilor.
În prezent, 70 de persoane cu dizabilităţi şi-au găsit o a doua casă şi un loc de muncă la societatea Nazarcea Grup, întreprindere socială dezvoltată de DGASPC Sector 1.
Croitoria s-a transformat în producție de măști și combinezoane
Odată cu pandemia de coronavirus, cererea întregii unități a scăzut în toate tipurile de activitate. Astfel, la tipografie mai funcționează doar o mică parte, iar ceramica și spălătoriile s-au închis. Unitatea și-a recalibrat producția pe combinezoane și măști care au avut o destinație precisă: căminele de copii și bătrâni din subordinea Primăriei Sectorului 1.
În acest proces de regândire al fabricii îl găsim pe Forin Giosan, expert în economie socială şi antreprenor social, care în ultimii 10 ani a creat la Nazarcea o cultură organizațională.
„Am vândut și către medici și către persone fizice, însă nu medici care lucrează în linia întâi, ci medici de familie care se protejează atunci când intră în contact cu pacienții. Am dat foarte multe combinezoane celor care distribuie alimente persoanelor de 65+ din Sectorul 1”, spune Florin Giosan, managerul societății pentru Gândul.ro.
Societatea face tot posibilul să producă măști și combinezoane în toate zonele de activitaste cerute și să le adapteze la diferite meserii.
„Am avut cereri și din zona de gropari. Pentru ei am încercat să facem dintr-un material mai închis. Nu este o producție industrială, însă cereri există, mai ales din partea persoanele fizice”, spune managerul societății.
La primul etaj al fabricii, ticăitul mașinilor de cusut e de neoprit. O mare parte dintre producție este destinată copiilor și bătrânilor din cămine, în timp ce cealaltă parte e destinată pieții. Prețul unei măști variază între 4 și 10 lei. Sunt 100% bumbac și pot fi spălate.
„Realizăm între 200 și 300 de măști pe zi. Cele cu imprimeuri o să meargă și la angajații Direcției Sociale din Sectorul 1. Suntem în jur de 2000 de angajați, iar ținând cont că masca va deveni un accesoriu obligatoriu vom avea mare nevoie. Reacția trebuie să fie rapidă, să le oferi oamenilor ce îți cer”, ne explică Florin.
Inițial, croitoria s-a axat pe măștile albe, iar de două zile a început și producția de măști colorate.
Locul în care oamenii cu dizabilități se simt acasă
La parter e spălătoria. În perioada stării de urgență câteva persoane au rămas să spele și să sterilizeze combinezoanele care se întorc din teren, de la voluntarii care distribuie alimente. Măștile și combinezoanele sunt călcate, sterilizate și tratate cu lămpi UV.
Fie că este vorba despre croitorie, brutărie, spălătorie, toate aceste activități sunt menite să-i ajute pe cei care muncesc să se intregreze în comunitate, să-și facă prieteni și să-și asigure traiul prin propriile forțe.
„Se muncește mult. Cererile sunt mari, e o presiune mare. Într-o unitate ca a noastră în funcție de dizabilitatea fiecăruia trebuie să oferim un program mai relaxat de muncă, cu pauze mai lungi. Încercăm să nu interacționăm prea mult în perioada asta și să menținem cât mai sigur toate formele de activitate”, mai spune Florin Giosan.
Nazarcea, cel mai mare angajator de persoane cu dizabilități din țară
La parter funcționează brutăria. Câțiva oameni stau la coadă la geamul din exterior și își așteaptă rândul.
Acolo l-am cunoscut pe Andrei, în timp ce porționa aluatul pentru pâine în divizor. Lucrează de 8 ani aici și a mers la un curs de perfecționare. Înainte să lucreze la Nazarcea distribuia pliante. E fericit că are un loc de muncă. Aici simte că e respectat și înțeles: „Vin cu mare drag la muncă”. Ne arată că în divizor intră câte 30 de bucățele de cocă și e tare mândru de munca sa.
„Activitatea nu e deloc mecanizată. Încercăm cât mai mult să ne axăm pe lucrul manual și ca fiecare dintre ei să se simtă pus în valoare. Cea mai mare parte din pâinea de aici merge către centrele din Sectorului 1 de bătrâni și copii. Inclusiv distribuția pâinii e făcută de persoane cu dizabilități. Fiecare are rolul său”, spune managerul Florin Giosan.